Ion Dumitru este un fotbalist și antrenor român remarcabil. De-a lungul carierei sale, Ion a fost desemnat de două ori fotbalistul anului în România și a jucat în peste 400 de meciuri în Prima Ligă românească. În acest articol, vom explora povestea de viață a legendarului fotbalist român. Mai multe informații pe ibucharest.com.
Începutul carierei
Ion Dumitru s-a născut în București pe 2 ianuarie 1950. Cariera sa de tânăr a început în 1963 la clubul „Confecția București”, iar în anul următor s-a transferat la „Rapid București”. A debutat în fotbalul profesionist împreună cu „Rapid București” într-un meci contra echipei „Argeșului”. Ion a rămas la „Rapid” până în 1972, după care a trecut la clubul militar „Steaua”. Alături de „Steaua”, a câștigat două titluri de campion și două cupe. În 1980, s-a transferat la „Politehnica Timișoara”, ajungând în 1981 până în finala Cupei. În 1982, Ion a trecut la „Universitatea Craiova”, dar a jucat doar patru meciuri de ligă. În 1983, a părăsit clubul și a trecut în a doua divizie la „CFR Timișoara”. Ulterior, Ion a devenit jucător-antrenor la „UMT Timișoara”. În sezonul 1985-1986, s-a întors la „Rapid București”, unde a jucat ultimul său meci.
Dumitru a avut 50 de selecții la echipa națională a României, reușind să înscrie 10 goluri. Alte șapte meciuri jucate pentru națională sunt considerate neoficiale, deoarece au avut loc în cadrul calificărilor pentru Jocurile Olimpice. În 1970, Ion a participat la Campionatul Mondial din Mexic, fiind utilizat de antrenorul Angelo Niculescu în toate cele trei meciuri. În grupa sa, România a ocupat locul trei, fiind eliminată din turneu.
Ion Dumitru – antrenor de fotbal
Dumitru și-a început cariera de antrenor în ultimii ani de activitate ca jucător. În 1988, a plecat pentru prima dată în străinătate pentru a prelua clubul german „Würzburger Kickers”. Din cauza lipsei de resurse financiare, Ion a fost nevoit să lucreze ca șofer de camion în prima parte a zilei, iar seara să antreneze echipa. Fiindcă nu avea resurse pentru a urma cursuri la universitatea germană, a studiat în școli private de fotbal.
În 1990, a decis să revină în România și să antreneze echipe locale. A activat ca antrenor la cluburi precum „Național”, „Jiul Petroșani”, „Rapid București” și „Rocar București”. În 1988, a fost suspendat pentru șase luni de la „Rocar București” pentru că a atacat un arbitru în timpul unui meci. Ion a folosit această perioadă pentru a se muta în Siria, unde a antrenat echipa „Al-Jaish Damasc”. Sub îndrumarea sa, „Al-Jaish Damasc” a devenit campioana Siriei în 1999 și a ajuns în Liga Campionilor Arabe.
Ulterior, Ion Dumitru a antrenat și clubul german „Heilbronn” și echipa saudită „Al-Hilal Riyadh”. Mai târziu, s-a întors în România, devenind antrenorul echipei de juniori „Rapid București”. În 2006, a fost numit antrenor al noului club „Concordia Chiajna – Mihăilești”. Contractul cu „Concordia” a fost reziliat în același an din cauza rezultatelor slabe. Ion s-a reîntors în Germania pentru a lucra într-o companie deținută de un prieten. Când veniturile au început să scadă, Ion și familia sa au revenit în România.
Pe 11 ianuarie 2011, a fost numit antrenorul echipei a doua „Steaua” din Liga a II-a, însă rezultatele echipei sub conducerea sa nu au fost satisfăcătoare, iar Ion a părăsit poziția în vara lui 2011.
Povestea de viață complexă și impresionantă a legendarului fotbalist ne inspiră să nu ne temem de schimbările din viața noastră, să ne asumăm riscuri, să ne mutăm în alte locuri, să schimbăm profesii și să învățăm lucruri noi. Ion Dumitru a continuat să înainteze, indiferent de dificultățile financiare sau de cele cu care se confruntă orice migrant. Deși a încercat de mai multe ori să-și construiască cariera în străinătate, toate drumurile l-au readus acasă, în România.