În tumultul evenimentelor lumii moderne, serviciul de ambulanță este perceput ca fiind ceva accesibil și obișnuit. Cu toate acestea, până în anii 1900, oamenii nu aveau posibilitatea de a primi asistență medicală de urgență. Bucureștiul a devenit unul dintre primele orașe europene în care au apărut trăsurile de ambulanță. Mai multe detalii pe ibucharest.com.
Istoria formării
La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii Bucureștiului puteau apela la ajutor doar la patrulele locale, care de obicei dețineau cunoștințe medicale de bază. Totul s-a schimbat în 1906, când profesorul Nicolae Minovici a inițiat un proiect social pentru acordarea asistenței de urgență. El a fost inspirat de o expoziție din capitală, în cadrul căreia a fost prezentată o trăsură austriacă pentru salvarea oamenilor. Inițiativa utilă a fost susținută de autoritățile din București. În 1907, pe malul râului Dâmbovița, a fost deschis un centru de asistență medicală de urgență. În primele luni de funcționare, instituția a primit peste 1300 de apeluri, majoritatea fiind legate de accidente și simptome acute ale bolilor infecțioase. Autoritățile bucureștene au obligat poliția de patrulare și garda publică să asigure salvatorilor deplasarea liberă la locul solicitării ambulanței.
În 1908, Nicolae Minovici a vizitat mai multe țări europene pentru a acumula experiență valoroasă în organizarea salvării de urgență. Înainte de această vizită, în București funcționau ambulanțe trase de cai. În Germania, profesorul a văzut automobile special echipate, pe care a dorit să le introducă și în România.
Dezvoltare și inovații
În 1912, la București au fost aduse primele 2 automobile de ambulanță, care au fost create la Paris.
În timpul Primului Război Mondial, profesorul Nicolae Minovici și fratele său au colaborat cu reprezentanții Crucii Roșii și au coordonat activitatea serviciului de salvare.
În 1934, la spitalul „Salvarea” din București a fost creat un sistem complex de asistență medicală de urgență. Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, presa internațională considera instituția una dintre cele mai bune din Europa.
În 1956, la București a început să funcționeze un număr gratuit pentru serviciul de urgență.
În 1992, în capitală s-a deschis o școală pentru operatorii de ambulanță, unde aceștia erau instruiți să înregistreze cazurile de urgență în sisteme și să ofere consiliere persoanelor care solicitau ajutor.
În 1995, centrul de salvare a fost transformat în Serviciul de Ambulanță București. Sfera de activitate a organizației a fost extinsă, combinând funcțiile de ambulanță cu cele ale serviciilor de salvare.
În prezent
Sistemul modern de asistență medicală de urgență din București este coordonat de două organizații – SABIF și SMURD.
SABIF (Serviciul de Ambulanță București-Ilfov) este un serviciu public subordonat Ministerului Sănătății. Compania este responsabilă pentru furnizarea de asistență medicală de urgență și consultativă, precum și pentru transportul specializat pentru București și suburbii. Structura organizației include următoarele departamente:
- Asistență de urgență și transport cu escortă medicală;
- Consultații medicale de urgență;
- Unități de suport, cum ar fi farmaceutică, logistică, control juridic și date statistice.
SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare) este un serviciu mobil de reanimare și salvare, care asigură intervenții rapide ale specialiștilor în cazuri de stări critice, accidente rutiere, incendii și catastrofe. Organizația utilizează echipe specializate de terapie intensivă, precum și transport terestru și aerian pentru transportul victimelor.
Coordonarea între SABIF și SMURD se realizează printr-un centru unic de dispecerat, ceea ce permite Bucureștiului să ofere populației asistență complexă de înaltă calitate în situații de urgență. O astfel de interacțiune și-a demonstrat eficiența în repetate rânduri, în special în timpul incendiului de la clubul de noapte „Colectiv” și în plină pandemie de coronavirus.
