Ion Mincu este un arhitect talentat care a aplicat în proiectele sale stilul unic românesc brâncovenesc. Această direcție a artei arhitecturale a devenit un simbol al identității culturale a țării. Clădirile create după proiectele sale împodobesc și astăzi Bucureștiul. Mai multe detalii pe ibucharest.com.
Biografia
Ion Mincu s-a născut pe 20 decembrie 1852 în orașul Focșani. După absolvirea liceului, tânărul s-a mutat la București. În capitală, a studiat la Școala Națională de Poduri și Șosele. După obținerea diplomei de inginer, Ion a decis să-și perfecționeze cunoștințele în străinătate.
În perioada 1877-1884, Mincu a studiat arhitectura la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris. Încă din timpul studiilor, studentul a fost distins cu premiul Uniunii Centrale a Arhitecților Francezi. Ulterior, Ion Mincu a decis să se întoarcă la București cu scopul de a renaște și promova arhitectura tradițională românească.
Bărbatul a fost extrem de dedicat muncii sale, motiv pentru care, în cei 59 de ani de viață, nu și-a întemeiat o familie. În unele surse se pot găsi informații despre mai multe soții și copii ai arhitectului, însă această confuzie a apărut din cauza frecvenței numelui de familie Mincu.
Cariera
După revenirea în România, Ion Mincu a început să lucreze în stilul neoromânesc, care avea următoarele caracteristici:
- Elemente de arhitectură rurală cu foișoare și cerdace;
- Elemente tradiționale vechi, precum coloane și decorațiuni rafinate ale fațadelor;
- Elemente de arhitectură bisericească.
Între anii 1892 și 1897, Ion Mincu a participat la înființarea instituției de învățământ din cadrul Uniunii Arhitecților Români. În paralel, s-a ocupat de activitatea didactică. Mincu a fost profesor la atelierul de proiectare al Școlii Naționale de Arhitectură și la Școala Superioară de Arhitectură din București.
În perioada 1895-1899, Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României și a încercat să lupte împotriva birocrației.
Din 1903 până în 1912, a fost președintele Uniunii Arhitecților Români.
Ion Mincu avea ambiții mari și visa să creeze structuri de anvergură, în special să reconstruiască o stradă din București în stil tradițional românesc. Deși nu a reușit să pună în practică aceste dorințe, a adus totuși o contribuție semnificativă la dezvoltarea arhitecturii naționale. În plus, Mincu a avut mulți discipoli care au continuat să dezvolte stilul neoromânesc după moartea maestrului, în 1912.
Moștenirea culturală
Ion Mincu s-a ocupat de proiectarea și reconstrucția clădirilor. În București s-au păstrat următoarele monumente de arhitectură la crearea cărora a contribuit:
- Casa Dr. Vitzu – una dintre primele lucrări ale maestrului;
- Casa Lahovari – un exemplu de arhitectură neoromânească cu elemente de modernism. În anul 2025, clădirea este parte a Spitalului Clinic „I. Cantacuzino”;
- Bufetul, pe care locuitorii moderni ai Bucureștiului îl cunosc drept restaurantul „Casa Doina”;
- Casa Nicolae Petrașcu – Ion Mincu a proiectat clădirea pentru prietenul său. Edificiul este realizat în stil tradițional românesc cu elemente bizantine;
- Școala Centrală de Fete – unul dintre primele proiecte publice mari ale arhitectului;
- Palatul de Justiție – monument istoric din centrul Bucureștiului, proiectat cu participarea lui Ion Mincu;
- Biserica Stavropoleos – deși arhitectul nu este autorul proiectului clădirii, s-a ocupat de o restaurare amplă a bisericii, creând în special muzeul din incinta acesteia.
Se știe că, pe lângă clădirile urbane standard, arhitectul a proiectat cripte în stil tradițional românesc.
În 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București a fost redenumită în onoarea lui Ion Mincu. De asemenea, numele artistului îl poartă una dintre străzile capitalei.
În 2012, Mincu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române, fapt ce a reprezentat recunoașterea contribuției sale remarcabile la arhitectura țării.
