Alexandru A. Șuțu este considerat fondatorul psihiatriei românești. El a fost primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al serviciilor moderne pentru bolnavii psihici, un pionier al psihosomaticii și un promotor al legislației moderne în psihiatrie. Este important de menționat că arborele genealogic al familiei Șuțu are rădăcini seculare. Încă din secolele XIV-XV, descendenții săi au jucat un rol semnificativ în istoria politică, socială, științifică și culturală a României. Mai multe despre viața și realizările lui Alexandru A. Șuțu pe ibucharest.com.
Studiile la Atena și Paris
Alexandru s-a născut într-o familie nobilă numeroasă din București, în 1837. A studiat medicina la Atena, iar apoi la Paris, unde și-a obținut doctoratul în 1865 cu teza „Reflecții asupra diseminației fundamentale.” Revenit în țară, Alexandru a lucrat peste patru decenii la ospiciul Mărcuța, mai întâi ca medic secundar, apoi ca medic primar, iar în final ca director al instituției.
Situația bolnavilor mintal în țară în secolul al XIX-lea era confuză, iar instituțiile medicale nu erau specializate în acest domeniu. Ospiciul Mărcuța, fondat în 1839 pentru a primi bolnavi mintal din întreaga țară, nu avea medici instruiți în acest domeniu. Alexandru A. Șuțu a devenit primul psihiatru care a lucrat în România și a reușit să separe acest domeniu de medicina generală.
Alexandru A. Șuțu este autorul primului tratat de psihiatrie, „Străinul față de societate și știință,” publicat în 1877. De asemenea, el a fondat primele catedre dedicate acestei discipline la Facultatea de Medicină din București, în 1897. Înainte de aceasta, Șuțu a urmat un curs de „boli mintale” la o clinică de patologie psihiatrică. Pentru a confirma unele dintre teoriile sale și a satisface nevoile bolnavilor mintal, neglijați de instituțiile publice, el a fondat, în 1877, sanatoriul privat „Filantropia,” unde pacienții beneficiau de condiții de confort.
Sanatoriul privat „Filantropia”
În noul sanatoriu, spre deosebire de ospiciul Mărcuța, puteau fi tratați membrii familiilor nobiliare, care evitau, din diferite motive, serviciile publice. Șuțu și-a concentrat activitatea științifică și organizatorică pe transformarea ospiciului într-o instituție medicală modernă, având ca scop principal reintegrarea pacientului în viața socială. Astfel, el a dezvoltat metoda revoluționară pentru acea perioadă de ergoterapie, inițiată de doctorul Petre Protițe, organizând ateliere în cadrul instituției.
Contribuția lui Alexandru A. Șuțu în medicina legală este de asemenea remarcabilă. De-a lungul carierei sale, Șuțu a fost numit expert în psihiatrie legală, având sarcina de a evalua indivizii bolnavi mintal care comiteau infracțiuni și de a stabili responsabilitatea acestora. Totodată, el a ocupat funcția de secretar al Societății Științifice Medicale din București.
Ca expert, a redactat numeroase rapoarte și a scris articole și monografii de specialitate. Șuțu a contribuit la dezvoltarea presei medicale din România, fiind fondator și redactor-șef al publicației „Gazeta Spitalelor,” unde a publicat numeroase articole. Alexandru A. Șuțu era sufletul acestei publicații, scriind în întregime anumite ediții, concentrându-se pe probleme de medicină legală și psihiatrie. De asemenea, a susținut cursul „Clinica bolilor mintale,” primul curs de patologie psihiatrică în România.
Prima catedră de psihiatrie
Ca profesor la Facultatea de Medicină din București, a predat cursul de patologie mintală și medicină legală, iar după separarea psihiatriei de medicina legală a devenit șeful primei catedre de psihiatrie din România. În semn de recunoaștere a meritelor sale științifice, Alexandru A. Șuțu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1888.
Ulterior, lucrările și activitatea sa științifică au fost parțial uitate. Reînvierea interesului specialiștilor pentru opera lui Șuțu a început cu cercetările doctorului Valentin-Veron Toma, care a publicat o parte din lucrările sale în volumul „Nebunia. Antropologia istorică românească,” urmată de monografia „Alexandru Ștzu. Începuturile psihiatriei științifice în România în secolul XIX.” Lucrarea sa „Străinul față de societate și știință” a fost reeditată de Academia Română sub îngrijirea doctorului Valentin-Valeriu Toma, care a evidențiat patru direcții esențiale ale operei sale: psihologia, psihopatologia, clinica psihiatrică și medicina legală. Alexandru A. Șuțu este considerat precursorul organizării învățământului de psihiatrie în România. Savantul a decedat pe 22 septembrie 1919, la București.