Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București este cel mai mare și cel mai vechi teatru al orașului. A traversat multe perioade dificile și are o istorie de construcție interesantă. În ciuda tuturor dificultăților, teatrul a continuat să funcționeze chiar și atunci când nu avea o clădire proprie. În acest articol, vom relata istoria acestui teatru și povestea construcției sale. Mai multe detalii pe ibucharest.com.
Înființarea și construcția teatrului
În aprilie 1836, societatea culturală a lui I.G. Redulescu și Ioan Cîmpineanu a decis să achiziționeze hotelul „Cîmpinencii” pentru a-l transforma într-un teatru național. Societatea a început să colecteze fonduri pentru realizarea acestui obiectiv. În 1840, s-a decis ca teatrul să fie construit din fonduri publice, iar locația construcției s-a mutat la fostul han Filaret, considerat mai atrăgător datorită apropierii sale de centrul orașului și de mijlocul Căii Victoriei. În plus, hanul fusese avariat de marele cutremur din 1838 și urma să fie demolat.
Construcția a necesitat 20 300 de galbeni, însă la acel moment erau disponibili doar 13 000. Domnitorul României, Gheorghe Bibescu, a subliniat că ar dori ca teatrul să fie construit cu cei 13 000 de galbeni disponibili, dar era pregătit să aloce fonduri suplimentare, înțelegând importanța teatrului pentru dezvoltarea limbii și culturii naționale.
În septembrie 1843, autoritățile române au contactat arhitecți din Paris, Viena și München, însă proiectele lor nu au fost pe placul comisiei. În cele din urmă, comisia l-a ales pe arhitectul catalan Xavier Villacrosse, care era arhitectul-șef al Bucureștiului. Conform unor descrieri, în 1830, pe locul viitorului Teatru Național se afla o baltă mare, unde orăcăiau broaștele și pe lângă care treceau rațele de-a lungul podului.
Construcția teatrului a început în 1848, iar pe 31 decembrie 1852 a avut loc inaugurarea sa. Prima piesă jucată pe scena teatrului a fost „Zoe sau iubita împrumutată”. În primii doi ani, sala teatrului a fost iluminată cu lumânări, iar din 1854 s-au folosit lămpi. Teatrul a primit statutul de teatru național în 1875, sub conducerea lui Alexandru Odobescu.
Din păcate, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aviația germană a bombardat Bucureștiul, iar pe 26 august 1944, deși aviația germană avea sarcina de a distruge Palatul Telefonelor, o bombă a lovit clădirea teatrului, distrugând-o complet. Cu toate acestea, teatrul a continuat să funcționeze în spații închiriate. În anii 1990, pe locul vechii clădiri a teatrului a fost construit hotelul „Novotel”, iar intrarea în hotel a fost realizată în stilul celei a vechiului teatru, oferind un contrast interesant cu arhitectura modernă din sticlă a hotelului.
Noua clădire a teatrului
Arhitecții proiectului au fost Horia Maicu, Nicolae Cucu și Romeo Belea. Fațada clădirii a rămas neterminată deoarece Nicolae Ceaușescu nu a aprobat niciuna dintre variantele frescelor, deoarece el nu era reprezentat în acestea. Ulterior, zona destinată frescelor a fost acoperită doar cu marmură.
Noua clădire a stârnit multe controverse în societate, dar în timp, oamenii s-au obișnuit cu teatrul și au ajuns să-l îndrăgească. Arhitectura clădirii teatrului amintește de o copie a unei biserici proiectate de Le Corbusier.
În interiorul teatrului pot fi văzute două opere importante de artă decorativă, realizate de Șerban Gabrea și Florian Ciobotaru.
În 2012, a început o amplă renovare a teatrului. S-a decis eliminarea adăugirilor realizate în perioada lui Ceaușescu și consolidarea teatrului pentru a rezista mai bine la cutremure. De asemenea, capacitatea sălilor a fost mărită de la 1.720 la 2.880 de locuri. În plus, au fost adăugate câteva săli suplimentare. Redeschiderea teatrului renovat a avut loc pe 10 noiembrie 2014. Potrivit unor critici, noul teatru din București este unul dintre cele mai frumoase teatre din Europa.
În cadrul renovării au fost efectuate lucrări pentru a asigura siguranța clădirii teatrului.
Activitatea teatrului
Teatrul este subordonat Ministerului Culturii și Cultelor.
Spectacolele se desfășoară în șase săli de diferite dimensiuni și chiar pe acoperișul clădirii. Toate foaierele teatrului funcționează ca săli de expoziții, unde pot fi admirate picturi, sculpturi și fotografii. De-a lungul celor peste 170 de ani de existență, teatrul a găzduit numeroase piese importante ale dramaturgiei mondiale și a susținut turnee în Franța, Germania, Italia și multe alte țări.
Scopul principal al teatrului este promovarea valorilor culturale și artistice naționale și internaționale, atât la nivel național, cât și internațional, prin extinderea și atragerea unui public tot mai larg. Teatrul este un adevărat brand cultural național și o componentă esențială a imaginii României. Pe scena acestui teatru s-au format multe generații de actori străluciți din România. În medie, aici au loc 50 de spectacole pe lună, iar aproximativ 20 000 de spectatori vin să le urmărească, ceea ce face ca Teatrul Național să fie cel mai vizitat teatru din țară.
Motto-ul teatrului este „Un teatru nou pentru un public nou”. Sub acest slogan, teatrul a creat un repertoriu nou, cu spectacole deosebite, în care sunt implicați cei mai buni regizori și actori. Noul teatru are o reputație excelentă în întreaga lume, iar clădirea sa modernizată impresionează pe oricine se află în apropierea sa. Recomandăm vizitarea acestui teatru pentru a simți mai bine atmosfera Bucureștiului.
Surse: tnb.ro, bucurestiivechisinoi.ro, agerpres.ro