Inginerul român Aurel Persu este cunoscut drept constructorul primei mașini din lume cu profil aerodinamic, cu roțile integrate în caroserie. Mașina a fost construită în 1923, iar un an mai târziu, în 1924, a fost brevetată în Germania. Mai multe detalii despre viața inventatorului găsiți pe ibucharest.com.
De la pompă la automobil
Aurel Persu s-a născut în 1890 la București într-o familie înstărită, apropiată de familia regală. Tânărul Aurel și-a început educația la Liceul Gheorghe Lazăr din capitala României. După absolvire, a plecat în Germania, unde s-a înscris la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, pe care a absolvit-o în 1913 la facultatea de mecanică.
În 1914, a fost distins cu medalia Ministerului Educației Publice din Germania pentru cercetările sale asupra comportamentului navelor în spațiul cosmic. După începerea Primului Război Mondial, Aurel Persu a ocupat funcția de comandant al trupelor de autovehicule motorizate. După război, s-a dedicat invențiilor, fiind creditat cu proiectarea și implementarea unei pompe care permitea transportul petrolului prin conducte pe distanțe mari. Tot atunci, Persu a descoperit principiul dualității forțelor. În perioada interbelică, el a pus bazele unui grup sportiv de motoare, echivalentul actualelor curse de karting. Aurel Persu își amintea mai târziu că aceste curse erau neobișnuite, mașinile fiind întrecute uneori chiar de trăsuri trase de cai.
Aurel Persu a devenit cunoscut pe plan internațional după invenția unui automobil cu patru roți integrate în profilul caroseriei. Cererea de brevet a fost depusă pe 13 noiembrie 1922, iar brevetul a fost obținut în Germania pe 19 septembrie 1924.
După numeroase calcule și experimente de laborator, el a ajuns la concluzia că forma ideală a unui vehicul în mișcare este similară cu forma unei picături de apă care cade, considerând-o optimă din punct de vedere aerodinamic. Astfel, a obținut un coeficient aerodinamic de 0,22, greu de atins chiar și în prezent. Pe baza acestui principiu, Aurel Persu și-a construit automobilul în anii 1922–1924, pe cheltuiala proprie, în Germania.
Automobilul visurilor
Caroseria a fost fabricată în diferite ateliere din Berlin, iar mașina a fost echipată cu frâne pe tambur care acționau doar asupra roților din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, Persu a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul utilizat provenea de la AG f Automobilbau Berlin, fiind un motor cu ardere internă, aprindere prin scânteie, cu 4 cilindri în linie, o putere de 6/20 cai putere și o capacitate de 1400 cm3. Cutia de viteze a mașinii era furnizată de același producător. Aurel Persu a testat personal automobilul, efectuând modificările necesare pe parcurs. Cei care l-au condus au fost impresionați de ușurința cu care vehiculul se deplasa.
Cu acest automobil, Aurel Persu s-a întors în România, parcurgând peste 120.000 de kilometri, atingând o viteză maximă de aproximativ 80 km/h. În ciuda lipsei diferențialului, putea aborda curbe foarte strânse la viteze de aproape 60 km/h în deplină siguranță. Mai târziu, în 1969, inventatorul a donat mașina Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida”. Interesant este că vehiculul era încă funcțional și putea circula. Totuși, după acest moment, prototipul original nu a mai funcționat, iar caroseria sa a fost deteriorată. La momentul în care a fost expus în muzeu, se estimează că automobilul avea între 120.000 și 150.000 de kilometri la bord.
Refuzul ofertelor de la giganții americani
Un fapt interesant este că acest automobil nu a fost produs în serie. Celebrele companii americane „Ford” și „General Motors” au făcut o ofertă de achiziție a brevetului, dar fără garanția producției în masă. Nemulțumit de acest aspect, Persu a refuzat oferta.
Într-un fel, inginerul din București era un vizionar, declarând că scopul invenției sale era reducerea consumului de petrol și poluarea mediului. Astfel de obiective au devenit populare și obligatorii abia câteva decenii mai târziu, în contextul schimbărilor climatice globale.
După întoarcerea în România, Aurel Persu și-a construit o carieră academică, devenind profesor la Școala Politehnică și, în 1938, director al fabricii de avioane IAR Brașov.
Automobilul său a rămas într-o stare precară în muzeu până când o echipă de entuziaști l-a restaurat pentru Pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2023. Restaurarea a fost realizată de „Retromobil Club România”, care a efectuat lucrările în conformitate cu desenele originale lăsate de inventator.
În 2010, Romfilatelia a emis un timbru în onoarea lui Aurel Persu, cu imaginea automobilului „Persu” și portretul său.