Un eveniment personal tragic i-a schimbat viața lui Victor Babeș și a oferit lumii un savant, bacteriolog și morfopatolog, membru al Academiei Române, care a fondat o nouă disciplină medicală și a deschis calea către descoperirea antibioticelor. Citiți mai multe despre viața sa pe ibucharest.com.
Drumul către Patria sa

Victor Babeș s-a născut în 1854 la Viena. Era fiul deputatului Vincențiu Babeș, de naționalitate română, și al Sofiei Goldschneider, descendentă a unei influente familii vieneze. Victor Babeș a absolvit liceul catolic din Budapesta, după care a studiat medicina la Universitatea din Budapesta și apoi la Viena, unde și-a obținut doctoratul.
Deși s-a născut la Viena, și-a început cariera și a lucrat în Budapesta, Paris și Berlin, când a fost chemat la București, a părăsit totul. A acceptat să lucreze în capitala României, în ciuda perspectivelor deschise în alte centre științifice. La București, Babeș și-a dedicat viața cercetării până la moartea sa, motiv pentru care orașul îl consideră un om de știință român.
Totuși, decizia de a deveni bacteriolog nu a venit imediat. La 14 ani, a început să scrie poezii, oscilând între anatomie și teatru, ajungând chiar să urmeze Conservatorul din Budapesta. A ales medicina definitiv abia după ce sora sa mai mică, Alma, a murit de tuberculoză intestinală, la doar 14 ani, sub privirile lui.
De la tatăl său, Vincențiu Babeș, Victor a moștenit pasiunea pentru știință, spiritul progresist și dragostea pentru oameni. Prin realizările sale științifice, a dorit să aducă în atenția lumii România, promovându-și Patria pe plan internațional. Pentru el, știința reprezenta adevărul, cunoașterea și folosirea forțelor naturii în slujba fericirii omului.
Considerat o personalitate influentă în lumea medicală, el a scris primul tratat de bacteriologie din lume. Numeroase metode medicale și biotehnologii, utilizate pe scară largă în prezent, se bazează pe cercetările sale. Totuși, deși a meritat pe deplin, Babeș nu a fost niciodată premiat cu Premiul Nobel.
Candidatul care nu a primit Premiul Nobel

În 1886, Victor Babeș a venit la București în calitate de profesor la Catedra de Bacteriologie, la invitația prietenului său, prim-ministrul liberal Dimitrie Sturdza.
Victor era deja un om de știință recunoscut, colaborând cu cei mai mari bacteriologi ai vremii: Pasteur la Paris și Koch la Berlin. În ciuda faptului că mari instituții de cercetare din străinătate îl curtau, patriotul și umanistul român a ales Bucureștiul, dedicându-se educației și cercetării în România. Babeș a fondat, de la zero, școala medicală românească, care a câștigat rapid prestigiu internațional. Numeroase descoperiri din microbiologie și medicină îi sunt atribuite și astăzi. El este considerat autorul serului antidifteric.
În urma cercetărilor sale, Victor Babeș a izolat peste 40 de microorganisme patogene, cunoscute sub denumirea de Babesiidae. A publicat peste 1000 de lucrări științifice și 25 de monografii în domeniul microbiologiei și anatomiei patologice. A dezvoltat tratamente și metode de prevenție pentru tuberculoză, lepră, rabie și difterie. De asemenea, el a dezvoltat o serie importantă de vaccinuri, utilizate la scară globală. Babeș a introdus vaccinarea antirabică în România la doar trei ani după Pasteur. Este considerat al doilea rabialogist al lumii după Pasteur și un pionier al seroterapiei, precursor al imunologiei moderne. S-a dedicat cercetării pe larg a pelagrei, tuberculozei, febrei tifoide și leprei, abordând și probleme de sănătate publică, cum ar fi alimentarea cu apă și organizarea științifică a luptei împotriva epidemiilor.
Victor Babeș a fost unul dintre candidații la Premiul Nobel pentru tratatul său de bacteriologie, primul de acest fel la nivel mondial.
Introducerea vaccinării în România

În 1887, la București a fost fondat Institutul de Bacteriologie și Patologie, condus de Victor Babeș, instituție care mai târziu îi va purta numele. În 1892, împreună cu Gheorghe Marinescu și Paul Blocq, a publicat „Atlasul de histologie patologică a sistemului nervos”. A editat timp de mai mulți ani Analele Institutului de Patologie și Bacteriologie din București. Ulterior, a fost ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Franța, iar statul francez i-a acordat cea mai înaltă distincție, Ordinul Legiunii de Onoare.
În 1900, Victor Babeș a fondat Societatea Anatomiei la București, dedicată cercetărilor anatomoclinice. În 1913, el a preparat un vaccin antiholeric pentru combaterea epidemiei de holeră care a izbucnit în rândurile armatei române, aflată pe fronturile celui de-al Doilea Război Balcanic în Bulgaria. În perioada 1916–1918, a continuat să pregătească produse biologice, rămânând în teritoriul ocupat de Puterile Centrale. În 1919, a fost numit profesor la recent fondatul Universitate din Cluj.
Victor Babeș a murit la 19 octombrie 1926, la București. Mormântul său se găsește în incinta Institutului Cantacuzino.