România este o țară bogată în tradiții transmise din generație în generație, multe dintre acestea fiind celebrate prin numeroase festivaluri bucureștene. De aceea, capitala României este adesea numită „orașul festivalurilor”. Mai multe detalii despre obiceiuri locale puțin cunoscute găsiți mai jos pe ibucharest.com.
Mărțișor
Pe 1 martie, în România și în Republica Moldova, este sărbătorită tradițional venirea primăverii. În această zi, se obișnuiește să se ofere mărțișoare – mici accesorii în formă de flori realizate din fire albe și roșii. Un obicei similar există în Bulgaria, unde sărbătoarea numită „Baba Marta” este marcată prin oferirea de „martenitsa” – mici podoabe din ață albă și roșie, în formă de două păpuși, una masculină și cealaltă feminină.
Mărțișorul este o sărbătoare veche și foarte iubită de localnici, iar denumirea sa înseamnă „micul martie”. În timpul acestei sărbători, străzile din București sunt pline de standuri unde se vând amulete, talismane și diverse bijuterii din fire roșii și albe. De asemenea, oamenii prind firele roșii și albe de crengile copacilor, dorindu-și o recoltă bogată.
Conform unei legende, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit pe o poiană și a văzut cum un ghiocel răzbate printre mărăcini. Pentru a-l ajuta, Primăvara a început să curețe zăpada din jur. Zăpada, mâniată, a chemat vântul și frigul. Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile sale, înțepându-se într-un spin. O picătură de sânge cald a căzut pe floare, iar aceasta a înviat. Astfel, culorile mărțișorului simbolizează sângele roșu pe zăpada albă.
Conform altei legende, Soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete frumoase, dar a fost răpit de un Zmeu rău și închis într-un palat. Întreaga lume a căzut în tristețe. Un tânăr curajos a hotărât să elibereze Soarele. Timp de un an, a căutat palatul, iar când l-a găsit, l-a înfruntat pe Zmeu și a reușit să-l învingă. Soarele s-a ridicat din nou pe cer, dar sângele tânărului a curs pe zăpadă, iar el a murit din cauza rănilor primite. În locul unde a căzut sângele, au răsărit ghiocei.
Dragobetele
Pe 24 februarie, românii celebrează Dragobetele – versiunea autohtonă a Zilei Îndrăgostiților. Este ziua nașterii protectorului îndrăgostiților în cultura populară românească. Deoarece sărbătoarea marchează sfârșitul iernii și venirea primăverii, în anumite zone din România se crede că Dragobetele este legat de renaștere și fertilitate.
În zonele rurale, femeile merg împreună cu cei dragi în pădure, să culeagă flori în această zi. Spre sfârșitul zilei, femeia trebuie să își atingă partenerul pentru a avea noroc în dragoste. Se crede că cei care participă la sărbătoarea Dragobetelui beneficiază de protecție împotriva bolilor pe tot parcursul anului. În unele regiuni ale României, există credința că cel care, în timpul sărbătorii, pășește peste piciorul partenerului va avea control în relație.
În general, Dragobetele, personajul care dă numele sărbătorii, este fiul Babei Dochia, un personaj mitologic asociat cu sosirea primăverii și sfârșitul iernii aspre. Datorită bunătății sale fără margini, Fecioara Maria l-a numit pe Dragobete ocrotitorul iubirii.
Sânzienele
Pe 24 iunie, la solstițiul de vară, românii sărbătoresc Sânzienele. Conform tradiției, această zi aduce prosperitate în plină vară. Conform credințelor populare, sânzienele sunt zâne binevoitoare. Pentru a le onora, româncele se îmbracă în alb și își împodobesc părul cu coronițe din flori de câmp și spice de grâu. Seara, acestea se întâlnesc cu iubiții lor și dansează în jurul focului. Coronițele sunt aruncate pe case – acolo unde coronița cade, se spune că va muri cineva, iar dacă aceasta se prinde pe acoperiș, gazdele vor avea parte de recoltă bogată și belșug.
Săriturile peste cărbunii rămași după focul ritualic sunt considerate purificatoare și aducătoare de sănătate. În unele regiuni din Carpați, sătenii aprind un mare car de fân, simbol al soarelui în asfințit, pe care îl rostogolesc pe dealuri, amintind că zilele devin mai scurte.
Se spune că în această noapte cerul aude dorințele participanților la festival și îi ajută să-și îndeplinească visele, fiind o noapte specială pentru vrăji de dragoste. Plantele culese în această noapte sunt considerate încărcate cu o puternică forță magică. Cei care rătăcesc singuri în noapte pot experimenta întâmplări neobișnuite, fie pozitive, fie negative.
Etimologic, numele zânelor provine din Sancta Diana – zeița romană a vânătorii și lunii, venerată și în Dacia romană (vechea Românie). Diana, cunoscută ca zeiță neprihănită, proteja fetele și femeile. Ea era una dintre cele trei zeițe-virgine, care au jurat să nu se căsătorească niciodată.
Deși sărbătoarea seamănă cu un ritual păgân, potrivit poziției oficiale a Bisericii Ortodoxe Române, obiceiul este asociat cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, celebrată tot pe 24 iunie.
Ziua cucului
Sărbătoarea pitorească „Ziua Cucului” precede începutul Postului Mare și implică costume și măști elaborate și festive. Protagonista principală este Cucu, care poartă o mască în formă de glob, decorată cu flori de hârtie minunate și panglici colorate. Celelalte personaje sunt bărbați îmbrăcați în haine de femei, ornate cu clopoței și bastoane. Împreună, aceștia colindă orașul, atingând trecătorii pentru a le garanta, simbolic, protecția împotriva nenorocirilor și bolilor.
Festivalul consolidează identitatea culturală a românilor, reamintindu-le obiceiurile, arta tradițională și meșteșugurile acestui popor. De multe ori, la sărbătoare participă ansambluri din țările vecine, iar toți dansează împreună pentru sănătate și fertilitate.
Interesant este faptul că această tradiție își are originile în Marea Britanie, unde oamenii au început primii să onoreze cucul, simbol al venirii primăverii. Cucu este o pasăre migratoare care iernează în Africa, China, și pe insulele Arhipelagului Sunda. În mediul rural din România, cucul are o semnificație deosebită. Cântecul său (în funcție de locul în care este auzit) poate prezice schimbări bruște de vreme, sănătate, noroc, căsătorie sau chiar moarte.
RO-Wine
În fiecare toamnă, Bucureștiul sărbătorește festivalul vinului, unde pot fi degustate cele mai bune vinuri din România, Europa și alte regiuni viticole din lume. RO-Wine, sau Festivalul Internațional al Vinului din România, este primul festival din țară dedicat vinurilor autohtone, orientat către piețele de vinuri premium și de lux. Cei mai renumiți producători de vin din România invită vizitatorii să guste din băuturile lor la standurile proprii. Iar dacă nu sunteți un iubitor al vinului, festivalul oferă totuși alternative. Piețele și magazinele pun la dispoziție produse locale la prețuri foarte competitive.
Festivalul are o legătură profundă cu tradițiile românești vechi. Vinificația se practica în România încă înainte de sosirea romanilor. În secolul al VII-lea î.Hr., locuitorii teritoriului actual al României deja stăpâneau meșteșugul producerii vinului. Majoritatea țării se află în zona unui climat continental, cu veri călduroase și ierni blânde. România este situată geografic la aceleași latitudini ca Franța, astfel încât temperatura este ideală pentru cultivarea nu doar a soiurilor autohtone de struguri, ci și a celor clasice, de origine franceză.
Deși condițiile climatice permit cultivarea viței de vie aproape peste tot, există câteva regiuni deosebit de favorabile. De exemplu, apropierea de Marea Neagră asigură un climat cald pentru teritoriile din sud-est, iar versanții vestici și estici ai Munților Carpați protejează viile de vânturile puternice. Diversitatea solurilor din România contribuie, de asemenea, la producerea unei game variate de vinuri în această țară.