Ion Cantacuzino – fondatorul imunologiei și patologiei experimentale în România – a adus o contribuție majoră în știință. S-a născut și și-a desfășurat activitatea în București. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române de Științe. Cantacuzino și-a completat studiile la Paris, unde a studiat simultan la trei facultăți: Facultatea de Științe Naturale, Facultatea de Filozofie și Facultatea de Medicină. În acest articol vom relata povestea vieții și carierei acestui mare savant român. Mai multe detalii pe ibucharest.com.
Viața lui Ion Cantacuzino
Ion Cantacuzino s-a născut pe 25 noiembrie 1863 la București. În 1895, a obținut titlul de doctor în medicină, susținându-și teza pe tema: „Cercetări asupra modalităților de distrugere a vibrionului holeric în organism”. După absolvire, Ion a lucrat ca asistent al lui Ilia Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris, unde s-a ocupat de studiul mecanismelor imunitare din organismul uman.
Revenit în România, Cantacuzino a fost numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București și director general al Serviciului Sanitar Român. Și-a desfășurat activitatea științifică în reviste precum „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie” sau „Annales de Biologie”, publicații fondate tot de el.
Activitatea științifică a lui Cantacuzino
Cantacuzino a înființat primele laboratoare de bacteriologie și igienă din România, care în 1904 au început producția de seruri împotriva streptococilor și dizenteriei. A devenit cunoscut ca promotor al regulilor de igienă, vizitând personal bolnavii și verificând condițiile sanitare.
El a îndemnat cetățenii să adopte standardele occidentale de sănătate publică, iar unele dintre principiile sale se regăsesc și astăzi în legislație. Cantacuzino a fost autorul Legii sanitare din 1910, care a introdus concursurile pentru selecția medicilor, desemnarea lor definitivă doar după o perioadă de stagiu, creșterea salariilor personalului medical, pensii pentru personalul sanitar și reguli de igienă în școli.
A studiat vibrionul holeric și a dezvoltat un vaccin împotriva holerei. De asemenea, a fost preocupat de imunizarea împotriva dizenteriei și febrei tifoide, etiologia și patologia scarlatinei. În 1896, Cantacuzino a început să publice lucrări despre sistemele fagocitare și funcțiile lor în lumea animală, explorând rolul fenomenelor electrofiziologice în sistemele imune ale organismelor. El a dezvoltat un vaccin anticoleric cunoscut sub numele de „metoda Cantacuzino”, folosită și astăzi în regiunile afectate de holeră.
Rolul lui Cantacuzino în Primul Război Mondial
Datorită lui Cantacuzino, România a devenit a doua țară din lume (după Franța) care a introdus vaccinul BCG împotriva tuberculozei. A organizat campanii active împotriva epidemiilor de tifos exantematic, holeră și malarie în timpul Primului Război Mondial. În 1913, a salvat armata română de o adevărată catastrofă; când trupele române au invadat Bulgaria, printre soldați s-a declanșat o epidemie de holeră. Cantacuzino a limitat pierderile umane grație vaccinului său.
Cantacuzino a devenit membru titular al Academiei Române în 1925, membru al Comitetului de Igienă al Ligii Națiunilor, al societăților de biologie, patologie exotică și al Academiei Franceze de Științe. Mai multe universități i-au conferit titluri de doctor honoris causa, printre care cele din Lyon, Atena, Bordeaux, Bruxelles și Montpellier.
Ce alte pasiuni avea Cantacuzino?
Savantul era pasionat de muzică și obișnuia să cânte pentru familia sa. Cantacuzino frecventa concertele și era prieten apropiat al compozitorului Ionel Perlea, directorul Operei Române. De asemenea, colecționa gravuri, având cea mai mare colecție din țară.
Moartea lui Cantacuzino
Ion Cantacuzino a murit pe 14 ianuarie 1934, la reședința sa din Piața Lagovari, la vârsta de 71 de ani. Vestea morții sale a provocat o mare tristețe în lumea medicală și în societatea românească interbelică. Deși guvernul plănuise organizarea funeraliilor, ultima dorință a lui Cantacuzino a fost ca fondurile destinate acestui eveniment să fie alocate Societății de Profilaxie a Tuberculozei. De asemenea, cei care voiau să aducă flori sau coroane au fost rugați să doneze sumele respective societății. Slujba de pomenire a avut loc în aula Facultății de Medicină, iar orchestra filarmonicii a interpretat o arie din opera „Siegfried” de Richard Wagner.
Mormântul lui Cantacuzino se află în clădirea Institutului de seruri și vaccinuri, pe care l-a creat și condus.
Astfel, Cantacuzino a fost un mare savant român. Activitatea sa nobilă a continuat chiar și după moartea sa, iar cercetările sale au salvat milioane de oameni de la boli virale devastatoare. A avut numeroși urmași și pacienți care i-au fost recunoscători. Contribuția lui Cantacuzino la știința României și a lumii este cu adevărat impresionantă.
Sursa: wellcomecollection.org, rciusa.info, rador.ro