George Enescu este unul dintre cei mai remarcabili compozitori români. Enescu s-a născut într-un mic sat românesc, a exersat mult, a compus muzică și a cântat, ajungând să susțină concerte la New York și Paris. Potrivit lui Enescu, nimeni nu l-a influențat muzical în copilărie, nu știa și nu asculta nimic, însă avea încă de mic o idee fixă: aceea de a deveni compozitor. În continuare, vom vorbi despre viața și creația marelui George Enescu. Mai multe pe ibucharest.com.
Copilăria și tinerețea lui Enescu
George Enescu s-a născut în 1881 în satul Botoșani. Era al optulea copil al familiei, dar singurul care a supraviețuit copilăriei. Părinții lui i-au acordat multă atenție, oferindu-i totul pentru a-și dezvolta talentele.
Micul George era pasionat de învățătură. La vârsta de patru ani știa deja să citească, să scrie, să adune și să scadă. Se temea aproape de toate jocurile, deoarece i se păreau violente, și considera că acestea sunt o pierdere de timp. Fugea de orice zgomot și simțea o teamă profundă față de viața de adult.
La trei ani, George a avut prima impresie muzicală importantă: a auzit întâmplător muzica unui taraf lângă satul său. A doua zi, micuțul George a încercat să imite muzica folosind o vioară improvizată. Părinții i-au observat interesul și i-au dăruit de ziua lui o vioară-jucărie cu trei corzi. George a fost dezamăgit că părinții nu-l luau în serios și a aruncat vioara în foc. Doar după ce a primit o vioară adevărată, a început să cânte și să reproducă pe auz melodiile auzite la țară.
În 1886, compozitorul și profesorul de la Conservatorul din Iași, Eduard Caudella, i-a recunoscut talentul și le-a sugerat părinților să-l trimită pe George să studieze muzica. Primele încercări de a compune muzică au apărut în 1887, la doar șase ani. Astfel, Caudella a fost cel care a descoperit talentul marelui compozitor de mai târziu.
Când George a primit un pian, a început să compună muzică. Era fericit să exploreze acordurile, după ce cântase la vioară. La recomandarea profesorilor, tatăl lui George a decis să-l trimită să studieze la Paris. În timpul studiilor a compus celebrele sale patru „simfonii școlare”. Deși Enescu visa să compună muzică, și nu să devină un virtuoz al viorii, prin perseverența sa a participat la concursuri de vioară, obținând două premii. Ca recompensă pentru rezultatele școlare, i s-a dăruit o vioară scumpă marca Bernardel, inscripționată cu numele său. Potrivit lui Enescu, aceste momente nu aveau o mare importanță pentru el: „Eram îmbătat de muzică, nu de interpretarea unui instrument.” Își dorea doar să compună muzică și exersa intens. La 16 ani, a debutat la Paris ca și compozitor.
Dezvoltarea carierei
Ca interpret, George Enescu a înființat la Paris două ansambluri instrumentale: un trio de pian și un cvartet de coarde. Împreună cu alți muzicieni, Enescu a concertat în Germania, Portugalia, Spania, Marea Britanie și SUA.
Cele mai cunoscute compoziții ale lui Enescu au fost scrise în primii ani ai secolului XX. Printre acestea se numără cele două „Rapsodii Române”.
În 1913, George Enescu a fondat și finanțat Premiul Național de Compoziție George Enescu, acordat compozitorilor talentați până în 1946. De asemenea, Enescu a fost unul dintre fondatorii Societății Compozitorilor Români din București.
În timpul Primului Război Mondial, Enescu a susținut concerte în România pentru răniți, iar după război și-a reluat turneele, concertând ca violonist și dirijor în diferite țări ale lumii. George Enescu a fost dirijorul Orchestrei Simfonice George Enescu din Iași, al orchestrelor Filarmonicii Române și Filarmonicii din București.
Enescu era adesea invitat la castelul Reginei Elisabeta a României. Împreună cu regina, au scris o lucrare intitulată „Seria minciunilor” în limba germană.
Opera „Oedip” este cea mai iubită creație a compozitorului. Aceasta i-a fost dedicată Mariei Rosetti-Tescanu, care a devenit soția sa în 1937. În timpul lucrului la această operă, a scris o serie de lucrări de cameră, prin care și-a demonstrat maturitatea și măiestria de compozitor.
Activitatea didactică
George Enescu a desfășurat o activitate didactică intensă. A susținut cursuri de stilistică, interpretare muzicală, analiză a formelor muzicale la Paris, în Italia, SUA, Anglia și alte țări. De asemenea, a predat cursuri de compoziție la Universitatea Harvard și la Conservatorul American din Fontainebleau. Compozitori celebri precum Christian Ferras, Ivry Gitlis, Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux au studiat cu George Enescu.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, George Enescu a părăsit definitiv România și s-a stabilit la Paris. În 1955, a decedat acolo. În București, în onoarea renumitului compozitor, are loc Festivalul Internațional de Muzică „George Enescu”. Tot la București există și Muzeul Național „George Enescu”. George Enescu rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României din secolul XX. A jucat rolul de ambasador muzical al țării și a contribuit la recunoașterea internațională a muzicienilor și compozitorilor români. George Enescu poate fi descris ca un romantic și un clasic, care a căutat și a găsit armonia în lucrările sale.