Inginerul Anghel Saligny a fost unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai ingineriei românești. Un om care, de-a lungul vieții sale, a construit poduri ce au demonstrat forța gândirii inginerești în lupta împotriva puterii apei. Detalii despre parcursul vieții autorului celui mai lung pod din Europa și al doilea ca lungime din lume la acea vreme puteți citi pe ibucharest.com.
Nașterea sub ploaie
Anghel Saligny s-a născut în aprilie 1854 la Șerbănești, în Moldova. Povestea nașterii sale este interesantă. Familia sa, în drum spre locul unde urma să nască, a fost surprinsă de o ploaie torențială. Așa că părinții viitorului constructor de poduri au decis să rămână câteva zile în satul Șerbănești, pe atunci parte din județul Tecuci. Acolo s-a născut Anghel. Tatăl său, Alfred Saligny, era profesor de origine franceză, emigrat din Prusia. Mama lui Anghel era de origine poloneză. Saligny și-a început studiile la un internat fondat de tatăl său. Ulterior, a plecat în Germania, pentru a continua studiile la Potsdam, și apoi a studiat inginerie la Charlottenburg, lucrând și pe șantierele de cale ferată din Saxonia pentru a-și consolida cunoștințele. În plus, Anghel a studiat astronomie la Universitatea din Berlin.
După absolvire, ca inginer stagiar, Anghel a lucrat la căile ferate germane și la lucrări hidrotehnice din nordul Prusiei. Acolo a fost remarcat de profesorul G. Mertens de la Universitatea din Dresda, care a apreciat seriozitatea sa și capacitatea de a găsi soluții ingenioase la problemele complexe de construcție. Mertens i-a propus lui Saligny să rămână în Germania, promițându-i o carieră strălucită, însă tânărul Saligny a refuzat și s-a întors în România, unde și-a petrecut întreaga viață muncind în București.
Cel mai lung pod din Europa
Una dintre cele mai renumite lucrări ale sale este podul Regele Carol I peste Dunăre, de la Cernavodă, de care se simțea profund atașat. Această lucrare a intrat în toate manualele și tratatele de specialitate. Construcția podului de la Cernavodă i-a adus lui Saligny reputația internațională de mare constructor de poduri. Totul a început când guvernul român a organizat un concurs public pentru construirea unui pod în acel loc. Toate proiectele propuse au fost respinse, fiind considerate inadecvate. Astfel, având în vedere experiența anterioară a lui Saligny, guvernul român l-a angajat pentru a crea un proiect unic. La sfârșitul lui noiembrie 1890, în prezența regelui Carol I al României, au început lucrările de construcție. Podul a fost unic în felul său, având cinci tronsoane, dintre care patru aveau o deschidere de 140 m, iar cel central avea aproape 200 m. Pentru a permite trecerea navelor pe sub pod, acesta a fost ridicat la 30 m deasupra apei. După finalizarea construcției, a avut loc testarea podului, când o coloană de locomotive a trecut peste el cu o viteză de 85 km/h. Podul de la Cernavodă a trecut cu succes testul. În acea vreme, acesta era cel mai lung pod din Europa, cu o lungime totală de 4037 m, dintre care 2582 m deasupra apei, inclusiv 1662 m peste Dunăre și 920 m peste brațul Borcea. Podul a devenit cunoscut la nivel mondial, fiind al doilea cel mai lung din lume.
Președintele Academiei Române
Însă podurile nu erau singurul domeniu de activitate al lui Anghel Saligny. El a devenit cunoscut și pentru construirea primelor silozuri din beton armat din lume, destinate depozitării cerealelor, la Brăila, în 1888, și la Galați, în 1889. Construcțiile din beton armat erau foarte puțin cunoscute în acea vreme. Nu trecuseră nici măcar douăzeci de ani de la obținerea primului brevet de beton armat de către francezul Joseph Monier, în 1867. Silozurile proiectate și construite sub îndrumarea lui Saligny aveau capacitatea de a depozita peste 25.000 de tone de cereale. Pereții camerelor hexagonale ale silozurilor au fost realizați, pentru prima dată în lume, din plăci fabricate pe sol, o tehnică inovatoare.
În 1892, Saligny a fost ales membru al Academiei Române. Mai târziu, în 1907, pentru realizările sale remarcabile, a fost ales președinte al Academiei Române pentru trei mandate consecutive, până în 1910. În timpul mandatului său, au fost acordate burse studenților din instituțiile de învățământ superior din țară și din străinătate. A acordat o atenție specială cercetărilor în domeniile științelor naturale și tehnice, oferind premii pentru lucrările de importanță economică pentru România.
În plus, Anghel Saligny a fost unul dintre fondatorii Societății Politehnice din București, precursorul actualei Universități Politehnice din București. De asemenea, a ocupat funcția de ministru al lucrărilor publice.
Fratele lui Anghel Saligny, Alfonse Oscar Saligny, a fost chimist și pedagog, devenind, la rândul său, membru al Academiei Române și lăsând o moștenire importantă în domeniul chimiei.