Cvasul este o băutură tradițională slavă, care s-a răspândit în multe țări ale lumii datorită gustului său original și proprietăților neobișnuite. În timpul Primului Război Mondial, această băutură răcoritoare era folosită ca agent antibacterian pentru bolnavii de febră tifoidă. Mai multe pe ibucharest.com.
Treptat, cvasul a început să apară în orașele din România, în special în capitală.
Apariția cvasului în București
La un moment dat, cvasul era cea mai populară băutură în Rusia Kieveană. Ulterior, datorită dezvoltării comerțului și migrației populației, cvasul s-a răspândit în țările europene.
În antichitate, Bucureștiul era un centru comercial important, motiv pentru care aici puteau fi gustate mâncăruri și băuturi tradiționale din diferite colțuri ale lumii.
Primele mențiuni despre cvas în capitala României datează din secolul al XIX-lea. Atunci, la București soseau meșteșugari, comercianți și imigranți din Ucraina și Imperiul Rus, unde băutura fermentată se bucura de o mare popularitate de mult timp. Treptat, pe străzile principale ale Bucureștiului au început să apară butoaie mobile cu cvas. În arșița verii, băutura răcită a fost rapid îndrăgită de locuitorii orașului. Calități precum potolirea setei, costul redus și proprietățile benefice au făcut din cvas una dintre cele mai populare băuturi din capitală. Cu timpul, bucătarii locali au adaptat rețeta la ingredientele românești și au început să vândă băutura în magazinele gastronomice.
Particularitățile rețetei
Cvasul se obține prin fermentarea pâinii de secară, orz sau grâu, cu adaos de drojdie și miere. Pentru o aromă plăcută, se folosesc mere, pere, fructe de pădure sau stafide.
Deși cvasul conține un mic procent de alcool, datorită conținutului scăzut de alcool, este vândut ca o băutură non-alcoolică, fără restricții de vârstă.
În secolul XX, sub influența publicității occidentale, locuitorii Bucureștiului au început să prefere alte băuturi carbogazoase, ceea ce a dus la pierderea popularității cvasului. Cu toate acestea, la începutul secolului XXI, tradițiile gastronomice uitate au început treptat să renască. Românii au preluat interesul pentru băuturile fermentate naturale. În magazinele din București au început să reapară diverse sortimente de cvas. Producătorii locali ofereau băuturi preparate după rețete vechi sau alternative moderne, folosind sfeclă roșie, lămâie și ghimbir. Interesul pentru o alimentație sănătoasă este în creștere în rândul tinerilor din București, iar cvasul se numără printre băuturile considerate benefice. Printre cele mai populare căutări pe internet se numără rețeta originală de cvas și metoda de preparare a cvasului de sfeclă roșie.
Date interesante
- Primii vânzători de cvas din București erau emigranți din Ucraina și Federația Rusă, care dețineau butoaie mari de lemn ce puteau fi deplasate prin oraș.
- Copiii din București îi iubeau foarte mult pe vânzătorii de cvas, deoarece aceștia le permiteau să cumpere băutura mai ieftin și fără să stea la coadă.
- În procesul de adaptare a rețetei tradiționale de cvas la ingredientele românești, au apărut sortimente precum cvasul de mere, de prune și de miere cu mentă.
- Înainte de apariția frigiderelor în București, cvasul era păstrat în vase de lut sau de lemn. Unii răceau băutura în fântână.
- La începutul secolului XX, în București activau medici naturopați care recomandau consumul de cvas ca remediu pentru îmbunătățirea digestiei, detoxifierea organismului și potolirea setei pe timp de caniculă.
- În anii 1930, ziarele românești publicau o rețetă de cvas pentru a cărei fermentare se folosea mămăligă locală.
- La începutul anilor 2010, producătorii artizanali din București au introdus noi rețete de cvas, cea mai populară devenind băutura din sfeclă roșie.
- În București, au existat de câteva ori scandaluri legate de condițiile insalubre de păstrare a cvasului. Unele cazuri au fost publicate în presă, iar vânzătorii iresponsabili au fost sancționați cu amenzi administrative.
