Gheorghe Marinescu este un neurolog român și fondatorul școlii românești de neurologie. Născut și crescut în București, Marinescu și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în orașul natal. Deși a petrecut câțiva ani în străinătate, el a ales în cele din urmă să se întoarcă în orașul în care s-au născut cele mai importante cercetări ale sale. În acest articol vă povestim despre istoria vieții și realizările remarcabilului savant bucureștean, încă respectat și amintit în România. Mai multe pe ibucharest.com.
Începutul carierei lui Gheorghe Marinescu
Gheorghe s-a născut pe 28 februarie 1863 la București. În 1882 a fost admis la Universitatea din București, iar după absolvire a început să practice la spitalul Brâncovenesc și la Institutul de Bacteriologie, sub îndrumarea lui Victor Babeș. Împreună cu Babeș, Marinescu a publicat o serie de lucrări despre mielita transversală, mutismul isteric, dilatarea pupilei în pneumonie și altele.
Împreună cu Babeș, el a publicat un important atlas de histologie patologică a sistemului nervos, care a stat la baza teoriei lui Edouard Brissaud privind legătura dintre parkinsonism și deteriorarea substanței negre.
După obținerea calificării, Marinescu a plecat la Paris pentru studii postuniversitare. Aici a studiat sub îndrumarea lui Jean-Martin Charcot la Spitalul Salpêtrière, unde i-a cunoscut pe Pierre Marie, Joseph Babinski, Fulgence Raymond și alții. Mai târziu, a lucrat la Berlin, unde a colaborat cu Karl Weigert și Emil du Bois-Reymond. Aceste conexiuni i-au influențat profund cariera și dezvoltarea personală. La recomandarea lui Pierre Marie, Marinescu a ținut o prelegere de anatomie patologică la Congresul Internațional de la Berlin în 1890.
Activitatea științifică a lui Gheorghe Marinescu la București
După nouă ani de muncă în străinătate, Marinescu s-a întors la București. În 1897, a obținut doctoratul și, la spitalul Pantelimon, i s-a creat o nouă catedră de profesor. În același an, a fost înființată catedra de neurologie clinică la Universitatea din București, la spitalul Colentina, pe care Marinescu a condus-o timp de 41 de ani. Marinescu este considerat fondatorul școlii românești de neurologie.
În 1898, el a realizat primul film științific din lume, intitulat „Tulburări de mers în hemiplegia organică.” Marinescu a numit aceste cercetări „studii prin intermediul cinematografului.” Rezultatele au fost publicate în revista „La Semaine Médicale.” Cameramanul filmului a fost Constantin M. Popescu, iar celebrul regizor Auguste Lumière a remarcat importanța acestui progres pentru cinematografie.
În 1906, Marinescu a fost numit membru al Academiei Române și a ținut renumitul discurs „Progrese și tendințe ale medicinei moderne.” Din acel moment, cariera lui a cunoscut o dezvoltare intensă și a fost recunoscut pe plan internațional. În 1912, a devenit membru al Academiei de Medicină din Paris.
Marinescu a menținut legături științifice strânse cu colegii săi francezi. Aproximativ 250 de articole ale sale au fost publicate în limba franceză. Marinescu a explorat, de asemenea, domeniul anatomiei patologice și neuropatologiei experimentale, lucrând zilnic cu pacienții și utilizând cele mai noi metode disponibile, inclusiv razele X și camera de filmat.
Marinescu a fost un pedagog talentat, care sublinia importanța cercetării continue și inspira elevii săi să-și urmeze calea în știință. În prelegerile sale, introducea mereu idei noi și ipoteze inovatoare.
Printre lucrările sale științifice se numără: „Îmbătrânirea și întinerirea” (1929), „Reflexele condiționate” (1935), „Tonusul mușchilor striați” (1937), „Determinismul și cauzalitatea în biologie” (1938). Pe lângă monografii, Marinescu a publicat aproximativ 1000 de articole.
Moartea lui Marinescu
Marinescu a murit pe 15 mai 1938 la București. A fost unul dintre primii medici din lume care a utilizat metode histochimice și electrofiziologice în cercetare. Contribuția sa științifică a fost enormă, iar metodele sale de cercetare au fost inovative.
Marinescu a lăsat ca testament cuvintele: „Mergând în acea lume din care nimeni nu s-a întors vreodată, nu aș vrea să întristez pe nimeni, dar adevărul trebuie spus: prea multă nedreptate în binecuvântata Valahie.”
El este amintit ca o persoană liniștită și rezervată, dar celor care câștigau încrederea sa le era prietenos și comunicativ. Adesea este menționat ca o persoană foarte ironică.
Marinescu în cultura română
Gheorghe Marinescu este încă onorat și amintit în România. Există un timbru poștal cu imaginea sa, iar Banca Națională a României a lansat un set de două monede de argint pentru a marca 150 de ani de la nașterea sa și a lui Ion Cantacuzino. Fiecare monedă are o valoare nominală de 10 lei.
Astfel, Gheorghe Marinescu ocupă un loc important în viața științifică a României. El este amintit nu doar în mediul academic, ci și în conștiința publicului. Prin metodele sale inovative și deschiderea către noi tehnologii, Marinescu a oferit lumii numeroase contribuții valoroase.
Surse: bionity.com, researchgate.net, imdb.com